Pauza mare, ganduri multe si imprastiate. Clipe de vis si clipe amare. Pe care le uit si pe care le pastrez in amintire? Sunt oameni care vin si oameni care pleaca. Oameni la care tinem dar care mor. Oameni pe care ii dispretuim dar pe care ii vedem in fiecare zi. Fapte de care nu suntem mandri dar pe care le repetam la nesfarsit. Sunt greseli din care nu invatam niciodata. Sunt gesturi marete pe care le uitam la prima clipire. Lucruri marunte si nesemnificative carora le dam conotatii uriase. Ne vindem. Si ce? Toti o facem. Difera doar pretul. Vise si idealuri care se transforma in praf. Cotituri in viata la care nici nu ne-am gandit vreodata. Sfaturi pretioase pe care le ignoram din orgoliu. Este teribilismul la care nimeni nu renunta. Sunt zile colorate cu oameni crispati. E fericirea dupa care alergam. O gasim dar continuam sa alergam din inertie. Sunt o mie de intrebari pe zi si niciun raspuns.
In fiecare zi. La fel. Si nu ne plictisim. Ba dimpotriva, ne complacem si uitam.
Uitam de noi. Pana cand? Pana cand accepti sa fii marioneta unui papusar? Cand vei ajunge la rangul de papusar? Eu vreau. Tu vrei?
Un suport cu pixuri si creioane minate stau plictisite pe birou. Sunt zile intregi in care nici nu le ating. Doar le privesc. Aceeasi muzica ce imi rasuna in cap. O stire tragica. Un film bun. O reclama haioasa. Si ziua trece. Si dorm. Dar nu imi dau seama ca in momentul in care am inchis ochii, in capul meu o noua zi incepe.
Sperante. Ganduri mari pe-o hartie goala. Arunc hartia cand se umple de mazgalituri. Odata cu ea se duc si gandurile. Si ce? Vin altele.
E fals. Totul e atat de fals. Oamenii, ceea ce mananc, ceea ce beau, ceea ce visez, ceea ce am. Si daca totusi ceva maine se schimba? Oare ce? Ce? Ce?
Sunt satul de nimic. Vorbim nimic, facem nimic. Deci? Cum ramane cu ziua de maine? O vreau! La fel? Cine stie?
Un loc superb ma cheama. E apa, sunt luminite, sunt stele, e intuneric, e liniste. Si mereu cand ma duc acolo sunt singur. Numai eu stiu de existenta lui? Sau numai eu ma duc acolo la ora aia? Ma intereseaza? Imi place cumva sa fiu singur? Dar tie iti place? Eu nu raspund.
Cifre imi misuna prin cap. Sunt cifre din facturi, din numere de telefon, din adrese, din date personale. Ce rol au cifrele in viata noastra? Sunt ore care trec, grade de temperatura care se schimba mereu, facturi care se modifica de la luna la luna. Dar cifrele? Ce e cu ele? Daca nu ar mai fi cifrele, cum ar fi viata in sine? Mai simpla? Cui ii pasa? Mie nu. Tie?
Sunt 8 note muzicale. Amestecate diferit dau noi si noi cantece. De atatea zeci de ani ele sunt amestecate si mereu iese un produs diferit. O gama atat de mica a generat de-a lungul timpului un repertoriu urias. Care nu se termina niciodata. Cum vine asta? Inseamna ceva pentru mine muzica? Dar pentru tine?
Vreau altceva. Ma plictisesc repede. Viata e un joc. Are multe reguli. Multe personaje. Un fir narativ. Un singur erou. E imprevizibil. Eu sunt imprevizibil. Vremea e imprevizibila. Totul este.
Imprevizibil. Dar frumos...
Si NU! NU CRED IN IUBIRE!
Filed Under:
