E mai simplu!

Uitati-va cat de dureros si de emotionant e! Cat de incurajator in acelasi timp!
Cazul acestui copil vine exact in perioada asta...in apropierea sarbatorilor.
Este un copil de 11 ani bolnav de leucemie. Se intorcea de la doctor. Doar ce primise vestea ca mai are doar 2 saptamani de trait. A vazut oameni saraci pe strada. Atunci i-a spus mamei ca mai are o ultima dorinta: sa hraneasca toti acei oameni. Cazul a aparut la televizor, iar localnicii nu au ramas insensibili. S-au mobilizat, au sponsorizat, au adus fiecare de acasa ce a avut si astfel s-au umplut strazile cu oameni care au hranit alti oameni mai saraci decat ei. Iar asta nu numai in orasul sau, ci si in alte orase!
Baiatul s-a stins in bratele mamei lui marti dimineata...




Noi ce faceam la 11 ani? Ne jucam si descopeream usor usor lumea. El ce a facut la 11 ani? A facut un pas ca sa o salveze! Sa o salveze asa cum pe el nimeni nu l-a putut salva...
Cand ati facut ultima data un astfel de gest? Pana la sfarsitul postului luati un om sarac si hraniti-l! Nu ii dati bani! Dati-i ceva cald de mancare! Uitati-va in ochii lui...ganditi-va ca oricare dintre noi poate fi in locul acelui om. Noi, oamenii sanatosi nu avem astfel de initiative ca a copilului de mai sus...De ce?...E trist! NOI suntem tristi!!!

The magic is closer...

Se zice ca toti suntem unici in felul nostru. Fiecare dintre noi are un talent. Unii l-au descoperit, altii inca il mai cauta. Eu, sincer sa fiu, fac parte din a doua categorie. De ce? Pentru ca nu am stat sa imi caut vreun talent. Cred ca daca ar fi existat vreunul zacand in mine, ar fi iesit demult la suprafata. Sau poate ca sarmanul a iesit dar nu sunt eu destul de atent sa il vad.
Aveti aici un om nu doar talentat... l-am gasit intamplator pe net, si vreau sa il vedeti si voi.



In alta ordine de idei, am fost bolnavior zilele astea. Am racit "la creierii capului". Am facut baie si am iesit imediat din casa. Aviz amatorilor - daca aveti undeva de iesit si nu ati apucat sa faceti dusul zilei, ori iesiti asa, ori amanati! Eu am preferat sa nu aman si m-am cam chinuit.

Ma intorc pe site-ul meu preferat ca sa mai caut si alti oameni talentati! Nu imi ajuta la nimic, dar imi mai trece timpul...Daca tot nu am voie sa ies din casa...oofff...

Mi-as dori...

Plictiseala minimia azi. Frigul ne cam tine pironiti care pe unde se afla: casa, job, facultate. Eu m-am incadrat azi in prima categorie. Am stat in plapumica si am google-it toata ziua. Am dat, astfel, peste Bunica Margareta. O babuta care vorbeste deschis despre orice si raspunde la orice fel de intrebare. Este simpatica foc. Clar bunicuta citeste de pe un script. Dar ideea mi se pare super tare. Nu va inchipuiti acum ca aceasta idee este una originala si ne apartine. Ha! Never ever! Ea isi are originile intr-o emisiune de pe postul Reality TV. Orium. Bine ca e si la noi!:D Sa vezi pe sticla o batranica ce vorbeste despre sex, intr-o tara in care tinerii maresc ochii si chicotesc cand aud ca se vorbeste despre asta...ei..e ceva nou. Sau macar, e altceva!

Am adaugat in bara laterala, cateva cantece minunate ce poarta semnatura baietilor de la Play & Win. Sunt sigur ca ati auzit deja de ei - Seby, Marcy si Radu. Era nevoie de ceva nou si bun in peisajul muzical autohton. Ei sunt! Ascultati si spuneti-mi daca va place:)!

A trecut o saptamana de la ultimul post. S-au petrecut multe si in acelasi timp nimic.
Am fost la facultate. Si ce? Puteam foarte bine si sa nu ma duc.
A castigat Obama alegerile. Si ce? Putea sa ia alegerile si McCain.Nu imi influenteaza viata cu nimic.
Am avut o problema la masina. Si ce? Pot sa merg si cu autobuzul.Nu m-a facut mama in masina.
Am slabit doua kilograme. Si ce? Nici nu se simte. Puteam foarte bine sa nu slabesc deloc.

Ganditi-va un pic la ce se intampla in jurul vostru. La ce vi se intampla voua in mod direct. Puneti-va intrebarea SI CE? Sunt lucruri marunte pe care le transformam in evenimente existentiale. La ce bun?

E atat de frig afara. Brusc vad copacii dezbracati. Se strang parca de rusine. Adie intr-o parte si alta vaitandu-se ca au saracit. Iti cersesc cu balansul lor atentia pe strada. Tu nici nu ii observi. Te intrebi, probabil, SI CE? Le cresc alte frunze la anul. Si pe buna dreptate.

Cainii din cartiere sunt din ce in ce mai slabi. Sa fie de la frig? Sau au uitat oamenii sa ii mai hraneasca?

De ce nu ne multumim niciodata cu ce si cat avem? De ce vrem intotdeauna mai mult? Oare e asta un lucru bun? Un lucru rau?...

Oameni buni, nu renuntati niciodata la visul vostru! Orice natura ar avea el, este al vostru si nimeni nu vi-l poate lua! Luptati pentru el!
Chiar daca la sfarsit, exista si posibilitatea sa nu vi se implineasca, macar veti avea uriasa satisfactie interioara ca ati facut ceva! Ca nu ati stat degeaba. Si asta deja va face sa va simtiti impliniti.Impliniti cu voi, cu oamenii din jurul vostru...impliniti cu tot! Pentru ca...universul este limita!

Aut vincere, aut mori!