Il ascultam mai des la meciurile de fotbal decat la evenimente de natura istorica. Dar ce facem concret cu imnul asta?
Pentru inceput taiem durata pentru ca e ingrozitor de lung. Oamenii vor sa vada 90 de minute de barbati transpirati care alearga dupa o minge; sa ii pui sa asculte in deschidere 4 minute de imn e tortura curata. Cand incepe muzica, ne ridicam in doua picioare, ducem mecanic mana la piept (desi am uitat de mult ce inseamna gestul asta), luam pozitia de "capul sus, privirea lunga si ambitioasa" fixam un punct in departare si mimam fragmentul de imn. Asta daca esti pe stadion. Daca stai acasa, te asezi confortabil in fotoliu, alaturi de gasca de prieteni, mana dreapta pe bere, mana stanga pe seminte, si iti dai cu presupusu' despre ce urmeaza sa se intample.
Nu militez pentru intonarea imnului cu regularitate si in intregime. Dar daca tot li s-a parut prea lung asta, ar fi trebuit totusi ales altul, nu modificat si alterat actualul.
In alta ordine de idei, am descoperit anul asta o piesa din folclor care imi place foarte mult. Am pus-o pe fb in urma cu cateva luni. O sa o postez din nou, astazi, si aici. E cea mai frumoasa declaratie de dragoste si de patriotism pe care am auzit-o vreodata si e recitata in cel mai frumos mod posibil de maestrul Dumitru Farcas. De fiecare data cand o ascult ma trec fiori.
Suna atat de... romanesc!
Va las cu cea mai potrivita melodie pentru o zi nationala a Romaniei.
La multi ani!
Filed Under: dumitru farcas, imn, mandra mea, national, romania, tara mea
