A fost o data ca niciodata... STEFAN CECILIA
miercuri, 18 ianuarie 2012
Ii multumesc! Pentru tot ce a facut pentru mine. Pentru tot ce m-a invatat.
In seara asta am aflat, cu tristete, ca cea care mi-a pus pentru prima data stiloul in mana, STEFAN CECILIA, nu mai e. A fost cel mai bun invatator pe care Basarabiul, micuta comunitate de langa Constanta, l-a avut. Si nu sunt doar cuvinte.
Imi doresc ca atunci cand voi ajunge la batranete sa am energia si pofta de viata pe care invatatoarea mea le-a avut dupa varsta pensionarii.
Poate suna pompos, dar mi-a aratat adevarata putere a cuvantului: scris corect si folosit corespunzator, poate castiga lupte pe care nicio arma din lume nu poate. Este cea mai importanta lectie pe care am invatat-o in cei 17 ani de invatamant!
Imi amintesc ziua in care am dat o "lucrare de control" la matematica si mi-a pus 9, desi rezolvasem corect toate cerintele. Motivul: nu am articulat un cuvant din cerinta (am scris "rezultatu" in loc de rezultatul). A venit acasa la noi si i-a explicat mamei cat de mult imi va influenta viata aceasta greseala daca nu o indrept la timp. Si a avut dreptate!
La inceputul tuturor orelor de educatie fizica striga: CLASA, DREPTI! ALINIE-REA (pe "rea" il accentua)! CADAR IULIAN, LA RAPORT! Faceam, mandru de responsabilitatea mea, un pas in fata si imi ziceam replica pe un ton rastit, militareste: Buna ziua! Clasa a 3-a A, cu un efectiv de 34 de elevi, este pregatita pentru ora de educatie fizica. Ma retrageam in formatie, iar doamna invatatoare continua: CLASA, DREPTI! DE LA STANGA SPRE DREAPTA, IN CONTINUARE NUMARATI! Si incepeam numaratoarea de la 1, fiecare, pana la 34. Dupa ce terminam si se asigura ca suntem toti prezenti, incepeam inclazirea cu 10 minute de gimnastica. Apoi, restul de 40 ne jucam un sport (de cele mai multe ori clasa se impartea in 2: fotbal si handbal).
In fiecare an faceam serbari: Serbarea de final de an scolar, Serbarea de Craciun (Miss Fulg de Nea), Serbarea de Martisor (Miss Ghiocel). Jucam scenete, ziceam poezii, cantam. Cele mai frumoase scenete in care am jucat si pe care mi le amintesc sunt memorabile: Chirita in provincie, Dl.Goe, Bubico si Lupul si Mielul (in toate faceam echipa grozava cu Luminita Badan).
In weekenduri, primavara si vara, ne ducea la padure, pe dealuri sau in excursii pe la muzee si biserici. Dar niciodata nu pleca fara sa o ia pe mama. Nu am inteles niciodata de ce. Probabil pentru ca faceau echipa buna in educatia mea.
As da orice sa retraiesc momentele alea! ORICE!
Toate intamplarile au devenit intr-o secunda amintiri. Frumoase. Si asta multumita ei.
Maine ma voi duce la cimitir sa ii aprind o lumanare. Si sa fac ceea ce nu am apucat sa fac niciodata: sa...ii multumesc! Pentru tot ce a facut pentru mine. Pentru tot ce m-a invatat.
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
Cu Sincere Condoleante si durere in suflet,ca viata cateodata este foarte dura si ne ia persoanele dragi de langa noi...Imi amintesc cu drag ca e prima persoana care mi-a citit poeziile compuse de mine si in acelasi timp m-i lea corectat in copilaria mea zbuciumata dar frumoasa in acelasi timp...si multe alte amintiri care nu pot si nu vreau sa le insir in prea multe cuvinte...Vreau doar sa zic ca apreciez Persoana si Matusa mea Stefan Cecilia in accelasi timp... O sa regret un singur lucru dar o sa imi fie mai bine ca nu am vazuto pe ultimu drum...Ultima oara cand am vazuto a fost in Trenul Brasov-Constanta si asa mi-o voi amintii cu placere mereu...A fost o persoana care ihi placeau calatoriile...Imi va calatorii in minte cu TRENUL toata viata...Cu stima si Respect C.Danny