Avem un nou hit Inna, tot marca Play & Win. Mie-mi place maxim. MAXIM AM ZIS!!!! :))
Voi ce parere aveti?
Filed Under:
Avem un nou hit Inna, tot marca Play & Win. Mie-mi place maxim. MAXIM AM ZIS!!!! :))
Voi ce parere aveti?
Filed Under:

Astazi am aflat cu maxima surprindere ca prietenii mei nu au auzit niciodata de ELENA ROIZEN. A fost (si a ramas) o mare personalitate locala si nationala. Datorita ei avem si noi, dobrogenii, o pagina frumoasa in istoria folclorului romanesc.
ELENA ROIZEN. Era a noastra. Ne-a dus cu mandrie numele dobrogean in festivalurile nationale de muzica populara. Din pacate, acum, post-mortem, ea insasi a ajuns sa fie numele unui festival - Festivalul cantecului popular dobrogean "Elena Roizen". Era una dintre cele mai bune artiste interprete de muzica populara din tara. Era imaginea Dobrogei in plan national folcloric. Sunt cantece frumoase pe care trebuie sa le ascultati, daca nu ati facut-o pana acum.
Nu! Nu va critic pe cei care nu ati auzit de ea. Nu e nimic. Auziti acum, ascultati acum si, poate, o sa inceapa sa va si placa tot de-acum.
Cantecul-emblema al Elenei Roizen ramane "Hai, Dunarea mea". Iar "Geamparalele" ridica si acum publicul in picioare.
Imi amintesc ca de mic am avut 2 cantarete preferate de muzica populara - Maria Dragomiroiu si...Elena Roizen. Spuneam mereu ca le voi chema la nunta mea. Din nefericire, in septembrie 2007, Elena Roizen a plecat dintre noi. Astazi Veve radea de mine si imi spunea ca pana ma insor eu, o sa se "duca" si Maria Dragomiroiu. Sincer, poate ca are dreptate. Insa,citandu-o pe aceeasi Veve: "nu stii niciodata ce-ti rezerva viata". :)
Va las sa ascultati celebrele cantece ale "privighetorii dobrogene" si sper sa va si placa.
Asa cum spun cei mai cei profesionisti oameni de radio de la cele mai cele profesioniste posturi de radio (Neptun, Mamaia & Co.) - "Va dorim auditie placuta!"
Hai, Dunarea mea
Geamparalele
Filed Under:

Mai sunt cateva ore si schimbam anul. Din nou. Cand a trecut oare timpul?
Ma uitam aseara la pro tv la prostia aia cu "20 de ani de libertate". Aratau momentele marcante din fiecare an din cei 20. Si am constatat un lucru. In ultimii ani, reprezentative au fost doar decesurile celebritatilor sau momente gen - arestarea lu Becali, eliberarea "luceafarului huilei", jafurile armate, criza economica...etc. Morala: ce am facut cu "libertatea" castigata-n '89? Ce s-a intamplat bun in tara asta in ultimii ani? Nimic!
Suntem din ce in ce mai rai, mai vanitosi, mai egoisti, mai hoti, mai lipsiti de constiinta. Ei au murit pentru un scop. Si-au atins ei, oare, scopul? A meritat?
Eu incerc sa privesc partea buna a lucrurilor: ma duc la 2 noaptea-n hypermaket si cumpar ce vreau, cat vreau. Orice informatie o gasesc pe net. Am telefoane mobile. Si toate astea ma fac sa ma simt bine. Dar cand ma gandesc ca pentru asta au murit atatia tineri...ma mai gandesc o data inainte de a afirma cat de bine ma fac sa ma simt cele de mai sus. A meritat?
Poate ca asta nu e mesajul pe care sa il scrii in ultima zi din an. Dar, pana la urma, azi e doar o zi de joi, urmata de o zi de vineri. Despartite de o noapte poluata la maxim de toata mascarada de artificii si petarde care ingroapa planeta intr-un nor de fum.
Poate ca la anul ne vom stradui sa fim mai... altfel. Sa incercam sa mai schimbam un pic foaia. Sa facem ceva diferit. Nu v-ati plictisit sa faceti mereu aceleasi lucruri si sa fiti mereu la fel?
Sau poate ca nu...
La multi ani!
Filed Under:
Aloha si... Craciun fericit!
Nu vorbim astazi despre bucatele mancate si cum petrecem. Vorbim despre cei care nu se pot bucura, ca noi, de bucate, si nu pot petrece.
Va promiteam in ultimul mesaj ca voi reveni cu o propunere de fapta buna pe care noi, toti, o putem face pentru a marca sarbatoarea Craciunului asa cum trebuie.
Am pe cineva in lista de mess care, de cateva luni, are la status un mesaj disperat de ajutorare. Ajutorul il cere pentru o tanara care a fost diagnosticata recent cu o tumoare craniana. Paradoxul face sa primeasca teribilul diagnostic cu doar cateva zile inainte de casatorie. Pana la urma nu toate povestile de dragoste ajung sa se concretizeze, nu? Soarta, asa cum a mai demonstrat-o de atatea ori, nu e la fel de zambitoare pentru fiecare dintre noi.
Filed Under:
Momentan, blogul se afla in modificari capitale. Sau judetene. Sau..cum vreti voi :))
Va astept dupa data de 1 OCTOMBRIE.
Respirati aer curat!!! :D
Filed Under:
Filed Under:

Ce a durat atat de mult sa apari?? Mi-ai lipsit! Te-am tot asteptat si m-am gandit la tine. Stiam ca intr-o zi vei veni. Intotdeauna vii.
Am mereu senzatia ca ai fost special pentru mine creata. Si poate ca asa si e. De ce n-ar fi asa?
Esti exact asa cum mi-as fi dorit sa fii daca nu ai fi existat. Ma bucur atat de mult! Aerul tau ma invaluie si ma umple asa cum nimeni nu stie sa o faca. Si pentru ca te-ai intors, azi am stat toata ziua numai cu tine! Nimeni nu ma intelege atat de bine cum o faci tu... E un nou inceput, nu? Mereu e!
A fost o vara frumoasa! De mult nu a mai fost asa. Am stat zile intregi la plaja, fara sa imi pese de nimeni si de nimic. Am stat pe plaja si am visat...
In fiecare week-end si de multe ori chiar si in timpul saptamanii, seara, am mers prin cluburi. Am dansat, am baut, am petrecut si am visat...
Desigur ca au fost si zile in care am stat in casa. Am vrut doar sa stau. Sa stau si sa visez...
Am umblat prin multe locuri pe unde nu am mai fost. Am descoperit locuri superbe. Am colindat si am admirat. Am admirat si am visat...
Ma gandeam la tine si visam...
Te asteptam si visam...
Nu conteaza ca vei pleca din nou. Nici nu ma gandesc la asta. Ai venit si asta e tot ce conteaza! Voi sta cu tine. Si voi visa...
Pentru ca visele nu mi le poate lua nimeni. Inchid ochii si sunt acolo unde vreau sa fiu. Fac ceea ce vreau si primesc ceea ce imi doresc. Inchid ochii si sunt liber! L I B E R!
Stiu ca voi deschide ochii si nu o sa mai fie la fel. Dar pentru cat timp? Pana cand? Pana cand ii voi inchide din nou...Si voi visa...
Azi a fost ultima zi de vara si totodata prima zi de TOAMNA! Da! A venit! E aici! Pentru mine! Si pentru toti cei care viseaza! De ce?... Pentru ca visele nu ni le poate lua nimeni!
E anotimpul viselor. Si al visatorilor...
Zambesc. Suntem din nou impreuna! Si zambesc... Si visez...
O, da!...
Filed Under:

Pauza mare, ganduri multe si imprastiate. Clipe de vis si clipe amare. Pe care le uit si pe care le pastrez in amintire? Sunt oameni care vin si oameni care pleaca. Oameni la care tinem dar care mor. Oameni pe care ii dispretuim dar pe care ii vedem in fiecare zi. Fapte de care nu suntem mandri dar pe care le repetam la nesfarsit. Sunt greseli din care nu invatam niciodata. Sunt gesturi marete pe care le uitam la prima clipire. Lucruri marunte si nesemnificative carora le dam conotatii uriase. Ne vindem. Si ce? Toti o facem. Difera doar pretul. Vise si idealuri care se transforma in praf. Cotituri in viata la care nici nu ne-am gandit vreodata. Sfaturi pretioase pe care le ignoram din orgoliu. Este teribilismul la care nimeni nu renunta. Sunt zile colorate cu oameni crispati. E fericirea dupa care alergam. O gasim dar continuam sa alergam din inertie. Sunt o mie de intrebari pe zi si niciun raspuns.
In fiecare zi. La fel. Si nu ne plictisim. Ba dimpotriva, ne complacem si uitam.
Uitam de noi. Pana cand? Pana cand accepti sa fii marioneta unui papusar? Cand vei ajunge la rangul de papusar? Eu vreau. Tu vrei?
Un suport cu pixuri si creioane minate stau plictisite pe birou. Sunt zile intregi in care nici nu le ating. Doar le privesc. Aceeasi muzica ce imi rasuna in cap. O stire tragica. Un film bun. O reclama haioasa. Si ziua trece. Si dorm. Dar nu imi dau seama ca in momentul in care am inchis ochii, in capul meu o noua zi incepe.
Sperante. Ganduri mari pe-o hartie goala. Arunc hartia cand se umple de mazgalituri. Odata cu ea se duc si gandurile. Si ce? Vin altele.
E fals. Totul e atat de fals. Oamenii, ceea ce mananc, ceea ce beau, ceea ce visez, ceea ce am. Si daca totusi ceva maine se schimba? Oare ce? Ce? Ce?
Sunt satul de nimic. Vorbim nimic, facem nimic. Deci? Cum ramane cu ziua de maine? O vreau! La fel? Cine stie?
Un loc superb ma cheama. E apa, sunt luminite, sunt stele, e intuneric, e liniste. Si mereu cand ma duc acolo sunt singur. Numai eu stiu de existenta lui? Sau numai eu ma duc acolo la ora aia? Ma intereseaza? Imi place cumva sa fiu singur? Dar tie iti place? Eu nu raspund.
Cifre imi misuna prin cap. Sunt cifre din facturi, din numere de telefon, din adrese, din date personale. Ce rol au cifrele in viata noastra? Sunt ore care trec, grade de temperatura care se schimba mereu, facturi care se modifica de la luna la luna. Dar cifrele? Ce e cu ele? Daca nu ar mai fi cifrele, cum ar fi viata in sine? Mai simpla? Cui ii pasa? Mie nu. Tie?
Sunt 8 note muzicale. Amestecate diferit dau noi si noi cantece. De atatea zeci de ani ele sunt amestecate si mereu iese un produs diferit. O gama atat de mica a generat de-a lungul timpului un repertoriu urias. Care nu se termina niciodata. Cum vine asta? Inseamna ceva pentru mine muzica? Dar pentru tine?
Vreau altceva. Ma plictisesc repede. Viata e un joc. Are multe reguli. Multe personaje. Un fir narativ. Un singur erou. E imprevizibil. Eu sunt imprevizibil. Vremea e imprevizibila. Totul este.
Imprevizibil. Dar frumos...
Si NU! NU CRED IN IUBIRE!
Filed Under:
Copyright 2010 E mai simplu!
Designed by Medical Marijuana | Blogger Templates by Blogger Template Place