E mai simplu!

Mai sunt cateva ore si schimbam anul. Din nou. Cand a trecut oare timpul?
Ma uitam aseara la pro tv la prostia aia cu "20 de ani de libertate". Aratau momentele marcante din fiecare an din cei 20. Si am constatat un lucru. In ultimii ani, reprezentative au fost doar decesurile celebritatilor sau momente gen - arestarea lu Becali, eliberarea "luceafarului huilei", jafurile armate, criza economica...etc. Morala: ce am facut cu "libertatea" castigata-n '89? Ce s-a intamplat bun in tara asta in ultimii ani? Nimic!

Suntem din ce in ce mai rai, mai vanitosi, mai egoisti, mai hoti, mai lipsiti de constiinta. Ei au murit pentru un scop. Si-au atins ei, oare, scopul? A meritat?
Eu incerc sa privesc partea buna a lucrurilor: ma duc la 2 noaptea-n hypermaket si cumpar ce vreau, cat vreau. Orice informatie o gasesc pe net. Am telefoane mobile. Si toate astea ma fac sa ma simt bine. Dar cand ma gandesc ca pentru asta au murit atatia tineri...ma mai gandesc o data inainte de a afirma cat de bine ma fac sa ma simt cele de mai sus. A meritat?

Poate ca asta nu e mesajul pe care sa il scrii in ultima zi din an. Dar, pana la urma, azi e doar o zi de joi, urmata de o zi de vineri. Despartite de o noapte poluata la maxim de toata mascarada de artificii si petarde care ingroapa planeta intr-un nor de fum.

Poate ca la anul ne vom stradui sa fim mai... altfel. Sa incercam sa mai schimbam un pic foaia. Sa facem ceva diferit. Nu v-ati plictisit sa faceti mereu aceleasi lucruri si sa fiti mereu la fel?

Sau poate ca nu...

La multi ani!

Aloha si... Craciun fericit!

Nu vorbim astazi despre bucatele mancate si cum petrecem. Vorbim despre cei care nu se pot bucura, ca noi, de bucate, si nu pot petrece.

Va promiteam in ultimul mesaj ca voi reveni cu o propunere de fapta buna pe care noi, toti, o putem face pentru a marca sarbatoarea Craciunului asa cum trebuie.

Am pe cineva in lista de mess care, de cateva luni, are la status un mesaj disperat de ajutorare. Ajutorul il cere pentru o tanara care a fost diagnosticata recent cu o tumoare craniana. Paradoxul face sa primeasca teribilul diagnostic cu doar cateva zile inainte de casatorie. Pana la urma nu toate povestile de dragoste ajung sa se concretizeze, nu? Soarta, asa cum a mai demonstrat-o de atatea ori, nu e la fel de zambitoare pentru fiecare dintre noi.

V-ati dat deja seama din afis despre ce este vorba. Va asteptam in numar cat mai mare pentru cea mai tare distractie si cel mai frumos Bal al Bobocilor din acest an.

072x.xxx.xxx - Bilete (20 ron)

SA SUNE TELEFONUL! SA SUNE TELEFONUL!!!!! AM ZIS: SA SUNE TELEFOOONUUUUL!!!!!!!

Momentan, blogul se afla in modificari capitale. Sau judetene. Sau..cum vreti voi :))

Va astept dupa data de 1 OCTOMBRIE.

Respirati aer curat!!! :D

Ce a durat atat de mult sa apari?? Mi-ai lipsit! Te-am tot asteptat si m-am gandit la tine. Stiam ca intr-o zi vei veni. Intotdeauna vii.
Am mereu senzatia ca ai fost special pentru mine creata. Si poate ca asa si e. De ce n-ar fi asa?
Esti exact asa cum mi-as fi dorit sa fii daca nu ai fi existat. Ma bucur atat de mult! Aerul tau ma invaluie si ma umple asa cum nimeni nu stie sa o faca. Si pentru ca te-ai intors, azi am stat toata ziua numai cu tine! Nimeni nu ma intelege atat de bine cum o faci tu... E un nou inceput, nu? Mereu e!

A fost o vara frumoasa! De mult nu a mai fost asa. Am stat zile intregi la plaja, fara sa imi pese de nimeni si de nimic. Am stat pe plaja si am visat...
In fiecare week-end si de multe ori chiar si in timpul saptamanii, seara, am mers prin cluburi. Am dansat, am baut, am petrecut si am visat...
Desigur ca au fost si zile in care am stat in casa. Am vrut doar sa stau. Sa stau si sa visez...
Am umblat prin multe locuri pe unde nu am mai fost. Am descoperit locuri superbe. Am colindat si am admirat. Am admirat si am visat...

Ma gandeam la tine si visam...

Te asteptam si visam...

Nu conteaza ca vei pleca din nou. Nici nu ma gandesc la asta. Ai venit si asta e tot ce conteaza! Voi sta cu tine. Si voi visa...

Pentru ca visele nu mi le poate lua nimeni. Inchid ochii si sunt acolo unde vreau sa fiu. Fac ceea ce vreau si primesc ceea ce imi doresc. Inchid ochii si sunt liber! L I B E R!
Stiu ca voi deschide ochii si nu o sa mai fie la fel. Dar pentru cat timp? Pana cand? Pana cand ii voi inchide din nou...Si voi visa...

Azi a fost ultima zi de vara si totodata prima zi de TOAMNA! Da! A venit! E aici! Pentru mine! Si pentru toti cei care viseaza! De ce?... Pentru ca visele nu ni le poate lua nimeni!

E anotimpul viselor. Si al visatorilor...

Zambesc. Suntem din nou impreuna! Si zambesc... Si visez...

O, da!...

Pauza mare, ganduri multe si imprastiate. Clipe de vis si clipe amare. Pe care le uit si pe care le pastrez in amintire? Sunt oameni care vin si oameni care pleaca. Oameni la care tinem dar care mor. Oameni pe care ii dispretuim dar pe care ii vedem in fiecare zi. Fapte de care nu suntem mandri dar pe care le repetam la nesfarsit. Sunt greseli din care nu invatam niciodata. Sunt gesturi marete pe care le uitam la prima clipire. Lucruri marunte si nesemnificative carora le dam conotatii uriase. Ne vindem. Si ce? Toti o facem. Difera doar pretul. Vise si idealuri care se transforma in praf. Cotituri in viata la care nici nu ne-am gandit vreodata. Sfaturi pretioase pe care le ignoram din orgoliu. Este teribilismul la care nimeni nu renunta. Sunt zile colorate cu oameni crispati. E fericirea dupa care alergam. O gasim dar continuam sa alergam din inertie. Sunt o mie de intrebari pe zi si niciun raspuns.

In fiecare zi. La fel. Si nu ne plictisim. Ba dimpotriva, ne complacem si uitam.
Uitam de noi. Pana cand? Pana cand accepti sa fii marioneta unui papusar? Cand vei ajunge la rangul de papusar? Eu vreau. Tu vrei?

Un suport cu pixuri si creioane minate stau plictisite pe birou. Sunt zile intregi in care nici nu le ating. Doar le privesc. Aceeasi muzica ce imi rasuna in cap. O stire tragica. Un film bun. O reclama haioasa. Si ziua trece. Si dorm. Dar nu imi dau seama ca in momentul in care am inchis ochii, in capul meu o noua zi incepe.
Sperante. Ganduri mari pe-o hartie goala. Arunc hartia cand se umple de mazgalituri. Odata cu ea se duc si gandurile. Si ce? Vin altele.

E fals. Totul e atat de fals. Oamenii, ceea ce mananc, ceea ce beau, ceea ce visez, ceea ce am. Si daca totusi ceva maine se schimba? Oare ce? Ce? Ce?
Sunt satul de nimic. Vorbim nimic, facem nimic. Deci? Cum ramane cu ziua de maine? O vreau! La fel? Cine stie?

Un loc superb ma cheama. E apa, sunt luminite, sunt stele, e intuneric, e liniste. Si mereu cand ma duc acolo sunt singur. Numai eu stiu de existenta lui? Sau numai eu ma duc acolo la ora aia? Ma intereseaza? Imi place cumva sa fiu singur? Dar tie iti place? Eu nu raspund.

Cifre imi misuna prin cap. Sunt cifre din facturi, din numere de telefon, din adrese, din date personale. Ce rol au cifrele in viata noastra? Sunt ore care trec, grade de temperatura care se schimba mereu, facturi care se modifica de la luna la luna. Dar cifrele? Ce e cu ele? Daca nu ar mai fi cifrele, cum ar fi viata in sine? Mai simpla? Cui ii pasa? Mie nu. Tie?

Sunt 8 note muzicale. Amestecate diferit dau noi si noi cantece. De atatea zeci de ani ele sunt amestecate si mereu iese un produs diferit. O gama atat de mica a generat de-a lungul timpului un repertoriu urias. Care nu se termina niciodata. Cum vine asta? Inseamna ceva pentru mine muzica? Dar pentru tine?

Vreau altceva. Ma plictisesc repede. Viata e un joc. Are multe reguli. Multe personaje. Un fir narativ. Un singur erou. E imprevizibil. Eu sunt imprevizibil. Vremea e imprevizibila. Totul este.

Imprevizibil. Dar frumos...

Si NU! NU CRED IN IUBIRE!

Revin in curand cu un nou mesaj. Ramaneti aproape pentru ca nici nu stiti ce pierdeti! :))

Pan-atunci, va las sa urmariti noul videoclip PLAY & WIN - ONLY.
Au rezistat luni intregi in topuri cu SLOW MOTION, iar acum se anunta un succes si mai mare cu noul single.
ONLY se vrea a fi o continuare a povestii din SLOW MOTION, desi multi spun ca este mult mai reusita decat prima.
Are un aer trist, pentru "blue hearts"...si asta cred ca face diferenta intre alte piese de club si ONLY. Clipul e fain, de vara, cu niste cadre absolut superbe: natura, plaja, o splendida domnisoara, un cadillac rupt din filmele western... Complex clipul, daca ar fi sa-l descriu intr-un singur cuvant. :D
Gata cu palavrageala.
HERE IT IS!
p.s. - PLAY & WIN RULZ!!! :))

Inainte de toate, va invit, va rog, sa facem un mic mic exercitiu de gandire! Am luat la intamplare o poza oarecare de pe un site in care mamicile isi arata bijuteriile de bebei:) Si eu imi pun poze cu catelul pe siteuri de catei...daca altceva cu care sa ma mandresc nu am (deocamdata!)..:)))
Uitati-va in ochisorii bebeului din imagine pret de 20 de secunde!Nu va grabiti!Ca e timp! 20 de secunde. Nu mai mult! Uitati-va in ochii lui si bucurati-va de bucuria lui! Bucurati-va de inimioara lui care bate in bratele mamei sale! Admirati roseata din obrajori! Incercati sa va imaginati ce poate fi in acele clipe, in sufletul fericit al mamei lui: isi strange puiul in brate! Priviti va rog bebeul pret de 20 de secunde!



Nu va luati privirea din ochii lui!



E fericit! Se citeste in ochisorii lui mici si nevinovati! Imi umple inima si ma face sa zambesc. :)) Ce tembel sunt...:)) ma inmoaie asa tare o poza cu un copil necunoscut:)) Uimitor cum te face o poza sa zambesti!



A! Ati observat ce ochisori mari are, si frumosi, si mirati de ceea ce il inconjoara? hehehe...ce tare-i pustiul! :D



Asa eram si noi... asa ne strangeau si pe noi mamicile noastre in brate!... Mi se face dor de mama...:)) Cred ca o s-o sun...:))



Aiiaiiaaaai!!!Imi place de nu mai pot! Este frumos de se intoarce soarele dupa el! Daca nu ar fi avut parintii lui, l-as fi luat eu. :))Atat de frumos e!!! Nu vi se pare? Inca o data ne uitam ca imi place prea mult!!! :D



Darius. Acum puteti sa ii spuneti Darius. Asa a fost botezat. Poza este facuta acum o luna, la varsta de 9 luni.
Tetralogia fallot. Asa se numeste boala lui. Este boala care, la numai 9 luni, l-a ucis pe Darius. Acum Darius este mort. De 2 saptamani. Intr-un spital din Targu-Mures, acum 2 saptamani, pe masa de operatie, puiul de om s-a stins!
Motivul? Pai nu au facut parintii (cu o situatie materiala modesta) rost de bani in timp util. Iar cand acestia s-au strans (tot putin cu putin) era mult prea tarziu. Suma nu s-a strans la timp. Rezultatul? Darius, scumpetea de copil, la care v-ati uitat, are ochisorii inchisi. Pentru totdeauna!
Pentru ce? Care este vina lui ca nu s-a nascut bogat?
Si poza nu am luat-o la nimereala de pe acel site cu parinti si copii fericiti, ci de pe un site in care se striga dupa ajutor! Ajutor pentru Darius...


Nu lasati si alti copii sa ajunga acolo unde Darius este acum! Si eu, si voi, si prietenii vostri si tot asa, daca o tinem in lant, putem sa ajutam copii suferinzi nevinovati.
Putem sa ii facem sa zambeasca... O viata intreaga! Nu doar o clipa!

877 sau 858 ! Sunt numerele la care puteti sa trimiteti sms.

Stiu ca puteti sa ajutati!
Si mai stiu ca pentru oricare dintre voi, 2 euro nu reprezinta o problema.
Depinde numai de voi sa alinati suferinta unor copii nevinovati.
Oricand, si voi, si eu, putem avea o asemenea drama in familiile noastre. Copiii nostri se pot naste in situatia lor. Cu boli ale caror nume nici nu stim sa il pronuntam corect!
Sunt copii pentru care rasaritul de soare este un motiv de tristete: ei stiu ca urmeaza o noua zi de tratamente, o noua zi cu dureri, o noua zi in care trebuie sa continue sa lupte pentru supravietuire. Pentru ca este langa ei tot timpul, pentru ca nu ii paraseste niciodata, nici macar atunci cand dorm, cel mai bun prieten al lor este...durerea...

877 sau 858 !

un singur sms si putem sa ne bucuram de zambetele unor copii salvati!

877 sau 858

Iata si spoturile de promovare a celor doua campanii.

877 sau 858

Campanie pentru strangerea de fonduri pentru infiintarea Departamentului de cardiochirurgie al Spitalului de copii Marie Curie




Mihaela Radulescu - despre copilul parasit de o "mama" care acum este singura care ii poate salva viata...daca ar fi de gasit...

Domnule! Iar mi se basica spinarea!

A murit Dolanescu acum 2 saptamani. Ieri, dupa atata timp, inca mai erau la Happy Hour baietii defunctului, care iar au inceput sa depene amintiri "dolanesciene". Cand a murit toate stirile au fost pline de imagini si informatii absolut inutile pentru poporu' roman. S-a facut un urias circ mediatic astfel incat timp de mai bine de o saptamana nu conta pe ce emisiune mutam canalul pentru ca oricum era cineva care vorbea si deplangea moartea lui Dolanescu.

Mai aveau putin si vorbeau si la Meteo si Sport de asta. Jur ca imi aruncam televizorul de la etaj. Imi si imaginez: "Maine vor fi averse de ploaie si nori pe toata suprafata tarii. Inca o dovada ca si norii plang moartea marelui si inegalabilului Ion Dolanescu. "

Nu ma intelegeti gresit! Nu am nimic cu bietul om. Dar haideti sa gandim "la rece"! A murit Dolanescu. Ok. Dumnezeu sa-l ierte! A fost un om ca noi toti ceilalti, a cantat cateva zeci de ani, lumea il stia. Ok. Dar dati-o-n colo de treaba ca a fost un lautar care a lalait toata viata. Nu a salvat copiii de la moarte, nu a eradicat saracia, nu a rezolvat foametea din Africa, nu a descoperit leacul pentru SIDA si nu s-a implicat cu absolut nimic in evolutia noastra, a niciunuia dintre noi! Au vorbit despre Dolanescu mai mult decat de bietul Papa cand s-a stins. Am innebunit eu? Sau astia ne jignesc si ultimul dram de inteligenta???

In fiecare an exista o zi a eroilor. E vorba de toti cei care si-au dat viata in '89. Se vorbeste 3 minute la stiri despre oficialitatile care duc coroane de flori la mormintele eroilor din tara. Au stricat si ziua asta! Pai in loc sa imi vorbesti de oamenii care au murit acolo, de sutele, miile de tineri care si-au dat viata pentru prezentul nostru, televiziunile imi vorbesc de politicienii care pun flori pe pietre.

Probabil ca unii dintre voi veti spune ca exagerez pentru ca nu e nicio democratie, sau ca era mai bine inainte de 89. Si mama gandeste la fel. Dar ati fi indraznit sa va ganditi inainte de 89 sa plecati din tara? Ati fi avut curajul sa va inchinati langa biserici sau sa intrati in ele? Ati fi putut sa va duceti la 3 dimineata intr-un hypermarket (nici nu existau!!!) si sa cumparati orice, oricat??
Asadar! Pentru ce au luptat atatia tineri si au murit in chinuri groaznice?? PENTRU NOI! Pentru libertatea noastra. Pentru o mai usoara indeplinire a idealurilor noastre!

CINSTE LOR!

Lor le inchin toate lucrurile de care ma bucur eu azi si care noua tuturor ni se par "normale". Ele sunt astazi normale pentru ca cineva, cineva asemeni noua, a murit pentru ca ele sa devina realitate! Nu Dolanescu! Nu cine stie ce istoric sau om politic! EI, TINERII SI TOTI CEILALTI CARE AU LUPTAT SI AU MURIT IN '89!
Auzi tu: Dolanescu - eroul patriei! Cred ca se sucesc sarmanii ostasi in morminte ca nimeni nu a vorbit de ei cum au vorbit de un lautar. Vorba unui amic: CE CACAT DE TARA!

Am vorbit despre asta acum, la 2 saptamani dupa "tragedia Dolanescu" pentru ca nu am vrut sa par un mosulica din ala care vorbeste numai despre razboaie si revolutii! Acum, insa, ultimele evenimente din Chisinau mi-au dat frau liber ideilor. Sunt tineri care se lupta pentru aceleasi idealuri pentru care au murit acum 20 de ani tinerii nostri. Ei lupta acum impotriva regimului comunist care se pare ca va mai domni o perioada buna peste Moldova. Sustin ca au fost fraudate alegerile. Voronin afirma cu calmul cu care ne-a obisnuit deja, ca totul a fost corect si ca tinerii sunt platiti de opozitie sa faca asta! Daca are dreptate, ma jur ca ma duc in Moldova si fac pe dracu'n patru ca sa intru si eu in opozitie pentru ca e clar ca este o opozitie extrem de bogata. Pai daca isi permite sa plateasca mii de tineri... Daca Voronin are dreptate, atunci de ce a taiat televiziunile? De ce a oprit radiourile? De ce a blocat telefonia si siteurile locale? De ce este ambasadorul Romaniei declarat persona non-grata? De ce???? Urmaresc in media situatia de peste Prut, si ma uit la entuziasmul cu care lupta tinerii! Ma uit cu mila cum ne striga numele! Ma uit cu scarba spre un sistem distructiv care mentine Moldova intr-un secol de mult uitat! Ma uit cu tristete si ma simt neputincios! As vrea sa ii pot ajuta intr-un fel...

Am ramas neplacut dar profund uimit aseara cand i-am spus cuiva, trecut de prima tinerete, ca daca se organizeaza ceva in Constanta cum s-a organizat in Bucuresti, ies si eu. Nu rezolv nimic. Dar este singurul lucru pe care il pot face si am dreptul sa il fac. Stiti ce mi-a zis? "Si bucurestenii si voi daca faceti la fel, sunteti niste prosti! Ce? Ei au facut ceva pentru noi acum 20 de ani? Ne-am descurcat singuri." NU! EI NE STRIGA PE NOI NU PE RUSI! EI PE NOI NE VOR NU PE RUSI! De ce suntem in halul asta de egoisti? Noi ne bucuram acum de micile placeri ale democratiei. EI de ce sa nu se bucure? Daca cineva a reusit pentru noi acum 20 de ani, noi de ce sa nu ii ajutam si pe ei sa reuseasca?? Mic cu mic se face mare! Cu cat mai multi cu atat mai bine! Si uite ca Romania, intr-un fel sau altul, prin toti oamenii care au iesit pe strazi la noi, a atras atentia si s-a facut auzita peste Prut. Ca dovada, Voronin a impus peste noapte vizele pentru romani, si a dat jos din functie romani importanti care ne reprezentau, obligandu-i pe toti sa paraseasca Moldova in 24 de ore. E UN INCEPUT!

Ah! Am transformat mesajul asta intr-un mesaj aproape politic...chiar revolutionar. Si este si mare. Dar s-a nascut dintr-o frustrare! Aceea ca oamenii cu adevarat importanti pentru noi si pentru evolutia noastra zac uitati in morminte si sunt prezentati ca un grup de oameni care au fost si nu mai sunt; nu ca individualitati cu o importanta deosebita! In timp ce lautari si oameni care au scris 3 randuri interesante sunt elogiati si ridicati la rand de eroi nationali.


Demnitate!