E mai simplu!

Uitati-va cat de dureros si de emotionant e! Cat de incurajator in acelasi timp!
Cazul acestui copil vine exact in perioada asta...in apropierea sarbatorilor.
Este un copil de 11 ani bolnav de leucemie. Se intorcea de la doctor. Doar ce primise vestea ca mai are doar 2 saptamani de trait. A vazut oameni saraci pe strada. Atunci i-a spus mamei ca mai are o ultima dorinta: sa hraneasca toti acei oameni. Cazul a aparut la televizor, iar localnicii nu au ramas insensibili. S-au mobilizat, au sponsorizat, au adus fiecare de acasa ce a avut si astfel s-au umplut strazile cu oameni care au hranit alti oameni mai saraci decat ei. Iar asta nu numai in orasul sau, ci si in alte orase!
Baiatul s-a stins in bratele mamei lui marti dimineata...




Noi ce faceam la 11 ani? Ne jucam si descopeream usor usor lumea. El ce a facut la 11 ani? A facut un pas ca sa o salveze! Sa o salveze asa cum pe el nimeni nu l-a putut salva...
Cand ati facut ultima data un astfel de gest? Pana la sfarsitul postului luati un om sarac si hraniti-l! Nu ii dati bani! Dati-i ceva cald de mancare! Uitati-va in ochii lui...ganditi-va ca oricare dintre noi poate fi in locul acelui om. Noi, oamenii sanatosi nu avem astfel de initiative ca a copilului de mai sus...De ce?...E trist! NOI suntem tristi!!!

The magic is closer...

Se zice ca toti suntem unici in felul nostru. Fiecare dintre noi are un talent. Unii l-au descoperit, altii inca il mai cauta. Eu, sincer sa fiu, fac parte din a doua categorie. De ce? Pentru ca nu am stat sa imi caut vreun talent. Cred ca daca ar fi existat vreunul zacand in mine, ar fi iesit demult la suprafata. Sau poate ca sarmanul a iesit dar nu sunt eu destul de atent sa il vad.
Aveti aici un om nu doar talentat... l-am gasit intamplator pe net, si vreau sa il vedeti si voi.



In alta ordine de idei, am fost bolnavior zilele astea. Am racit "la creierii capului". Am facut baie si am iesit imediat din casa. Aviz amatorilor - daca aveti undeva de iesit si nu ati apucat sa faceti dusul zilei, ori iesiti asa, ori amanati! Eu am preferat sa nu aman si m-am cam chinuit.

Ma intorc pe site-ul meu preferat ca sa mai caut si alti oameni talentati! Nu imi ajuta la nimic, dar imi mai trece timpul...Daca tot nu am voie sa ies din casa...oofff...

Mi-as dori...

Plictiseala minimia azi. Frigul ne cam tine pironiti care pe unde se afla: casa, job, facultate. Eu m-am incadrat azi in prima categorie. Am stat in plapumica si am google-it toata ziua. Am dat, astfel, peste Bunica Margareta. O babuta care vorbeste deschis despre orice si raspunde la orice fel de intrebare. Este simpatica foc. Clar bunicuta citeste de pe un script. Dar ideea mi se pare super tare. Nu va inchipuiti acum ca aceasta idee este una originala si ne apartine. Ha! Never ever! Ea isi are originile intr-o emisiune de pe postul Reality TV. Orium. Bine ca e si la noi!:D Sa vezi pe sticla o batranica ce vorbeste despre sex, intr-o tara in care tinerii maresc ochii si chicotesc cand aud ca se vorbeste despre asta...ei..e ceva nou. Sau macar, e altceva!

Am adaugat in bara laterala, cateva cantece minunate ce poarta semnatura baietilor de la Play & Win. Sunt sigur ca ati auzit deja de ei - Seby, Marcy si Radu. Era nevoie de ceva nou si bun in peisajul muzical autohton. Ei sunt! Ascultati si spuneti-mi daca va place:)!

A trecut o saptamana de la ultimul post. S-au petrecut multe si in acelasi timp nimic.
Am fost la facultate. Si ce? Puteam foarte bine si sa nu ma duc.
A castigat Obama alegerile. Si ce? Putea sa ia alegerile si McCain.Nu imi influenteaza viata cu nimic.
Am avut o problema la masina. Si ce? Pot sa merg si cu autobuzul.Nu m-a facut mama in masina.
Am slabit doua kilograme. Si ce? Nici nu se simte. Puteam foarte bine sa nu slabesc deloc.

Ganditi-va un pic la ce se intampla in jurul vostru. La ce vi se intampla voua in mod direct. Puneti-va intrebarea SI CE? Sunt lucruri marunte pe care le transformam in evenimente existentiale. La ce bun?

E atat de frig afara. Brusc vad copacii dezbracati. Se strang parca de rusine. Adie intr-o parte si alta vaitandu-se ca au saracit. Iti cersesc cu balansul lor atentia pe strada. Tu nici nu ii observi. Te intrebi, probabil, SI CE? Le cresc alte frunze la anul. Si pe buna dreptate.

Cainii din cartiere sunt din ce in ce mai slabi. Sa fie de la frig? Sau au uitat oamenii sa ii mai hraneasca?

De ce nu ne multumim niciodata cu ce si cat avem? De ce vrem intotdeauna mai mult? Oare e asta un lucru bun? Un lucru rau?...

Oameni buni, nu renuntati niciodata la visul vostru! Orice natura ar avea el, este al vostru si nimeni nu vi-l poate lua! Luptati pentru el!
Chiar daca la sfarsit, exista si posibilitatea sa nu vi se implineasca, macar veti avea uriasa satisfactie interioara ca ati facut ceva! Ca nu ati stat degeaba. Si asta deja va face sa va simtiti impliniti.Impliniti cu voi, cu oamenii din jurul vostru...impliniti cu tot! Pentru ca...universul este limita!

Aut vincere, aut mori!

Exista cineva in viata voastra care conteaza mai mult decat voi. Exista cineva care va face sa vedeti rasaritul soarelui mai frumos decat apusul. O persoana care este prima la care va ganditi cand va treziti dimineata si ultima pe care o aveti in ganduri inainte de culcare, seara. O persoana pentru care VOI - si numai voi - sunteti Cineva!


Exista oameni care inca nu si-au gasit pe cineva pe care sa il tina strans in brate...cineva pe care sa il pretuiasca asa cum nimeni nu ar face-o...o persoana care sa ii faca sa se simta iubiti, unici, fericiti.
Sunt oameni care pot oferi atat de mult, pot fi atat de buni, dar nu au avut norocul sa isi gaseasca pe cineva pe masura inimii lor.


Exista printre voi si cativa care v-ati indragostit de cineva care nici nu va observa. Sau de oameni pentru care sunteti doar simpli prieteni. Va doare cand voi ii absorbiti fiecare cuvant, ii masurati fiecare miscare...cand va doriti sa fie langa voi, sa ii puteti spune ce simtiti, ce ganditi...cand tot ce vreti este sa va vada asa cum sunteti cu adevarat..
Sa nu va ganditi nicio clipa ca daca ei nu va vor inseamna ca nu sunteti destul de buni. Dimpotriva! Ei sunt cei orbi! Ei sunt cei care in final isi vor da seama ca au pierdut. Pentru voi, insa, intotdeauna exista "maine" si tot ceea ce el poate aduce.


Eu?...Eu visez...

26 octombrie. ultima zi din cel de-al 20-lea an de viata. A fost un an din care am invatat multe. Poate mai multe ca niciodata. Nu filosofez, oricat de mult ar prea ca fac asta. Dar am avut parte de multe evenimente, unele mai placute, unele mai putin placute. Iar de altele, nici nu vreau sa-mi amintesc.
Stau acum si ascult cateva melodii care imi starnesc sentimente...emotii. Nu stiu daca sa opresc sau nu muzica. As putea sa o schimb. Imi place...probabil o voi lasa in continuare.
Sunt oameni care te fac in fiecare zi sa zambesti. Sunt oameni de care numai cand auzi simti o presiune. Dar invatam sa zambim indiferent de situatie. Pana la urma, ce nu te doboara te intareste! Si pe buna dreptate!
Ce frumoasa este o zi in care ma trezeste un sms in care scrie : "Neata Iuly!" E fain sa vezi ca cineva, la o ora atat de matinala, se gandeste la tine. Oricine ar fi acel cineva, este important sentimentul pe care il genereaza simplul sau gest.
Oricat de puternici suntem, avem nevoie de prieteni!
Mai sunt cateva minute si incep un nou an din viata. Inca ma mai gandesc cu jind la vacanta de care va spuneam acum mult timp in urma. Sper sa pot sa ma bucur de ea in curand. Sa imi reincarc bateriile. Cam asta ar fi prima dorinta pe lista:)



LA MULTI ANI MIE!!! :):):)





»

Sunt cateva persoane care mi-au reprosat recent ca nu postez mai des pe blog. M-am simtit binisor. Inseamna ca nu scriu degeaba!

Vineri. Valu lui Traian. Un nebun iese cu masina de pe o straduta laturalnica. Franez ca sa evit impactul. In spate, un al doilea autoturism franeaza. Inca putin mai in spate, zaresc o umbra care devine din ce in ce mai mare. Prevad dezastrul.Trag repede centura de siguranta si apas mai tare frana. Nu-mi dezlipesc ochii din oglinda retrovizoare. Umbra se mareste si vad tirul. Se apropie de autoturismul din spatele meu, franeaza puternic si trage maxim dreapta de volan. Il agata totusi pe soferul din spate si il proiecteaza in mine. Eram cu 2 prietene in masina. Speriat, ma adun repede, si trag pe dreapta. La fel si masina din spatele meu, sau ce a mai ramas din ea.Cobor...imaginea oamenilor din masina zdrobita, imagine in care sareau ca papusile din plus in jurul volanului, inca ma mai bantuie. Rasuflu usurat. Desi speriati si cu dureri de umar, oamenii sunt teferi. Masina insa este in proportie de 50-60% avariata. Nu mai lungesc povestea. In final, soferul tirului este gasit vinovat. Dupa ce petrece mai mult timp in biroul politistului de serviciu, "ancheta" se apropie de sfarsit. Imi iau dovada de reparatie si procesul verbal. Ma uit curios la ce pedeapsa a primit.Atentie: pentru doua masini avariate (dintre care una distrusa mai bine de jumatate), 90 de km/h, si pentru punerea in pericol a 5 persoane, tiristul primeste AVERTISMENT! No comment!



Unde voi fi maine?

Este ora 3:50 noaptea iar de la 8 am LRC (Limba Romana Contemporana). Va pasa voua? La fel imi pasa si mie. O sa dorm cel mai probabil pana la 11. Apoi dush, Blondy afara, si fuga la cursuri.
Am fost in seara asta la film. Righteous Crimes (=Crime Justificate=). Mircea Badea l-a catalogat drept un film cum nu se poate mai prost. Insa judecati si voi cum poate fi un film in care joaca doi monstrii sacri ai cinematografului hollywoodian-Robert de Niro si Al Pacino? A fost foarte frumos! Un thriller psihologic de succes! Merita vazut!
De ce a zis totusi Mircea Badea ca e atat de prost filmul? Personal il admir pe acest minunat cititor de ziare. Este foarte destept. Noi o stim, si el o stie. Tocmai de aceea cred ca a si comentat negativ filmul. Pentru ca este un film bun, oamenii care l-au vazut l-au apreciat, iar el, badea Mircea al nostru, ce s-a gandit? "Yo destept si div cum sunt, le arat muritorilor ca sunt mai smecher, ca pe mine nu ma impresioneaza. Haliudul, ca sa ma impresioneze pe mine, Mircea a lu' Badea, trebuie sa se straduiasca mai mult!" Desi este dotat intelectual atat cat trebuie, cred totusi ca are destule momente in care se supra-apreciaza. Sa va amintesc ca s-a filmat cu telefonul mobil in timp ce lovea o jucarie de la sala de forta? Mai "clever" mi se parea sa bata mar pe unul, si apoi sa se mandreasca!
Ei, pana una alta, noi suntem in fata sticlei, el este in spatele ei, si ne atrage seara de seara sa il urmarim. Cum ne-cum, altul mai bun pe acest format de emisiune nu exista, si trebuie sa ii iertam si lui micile mari scapari de modestie.
Ma duc. Poate ma duc totusi la LRC. Am chef acum sa vad un film. Ma duc direct la cursuri de la film:))
AAA!!! Era sa uit! Am fost mai devreme, pe la 2, la McDonalds, la drive, si am comandat, printre altele, si 8 aripioare. Cand am ajuns acasa am observat cu nemarginita uimire ca mi-au pus 9. M-am bucurat asemeni unui copil ce primeste de la parinti, de ziua lui, masinuta mult dorita. 9 e mai mare decat 8! :))))






Play & Win!




»

Sa va mai vorbesc despre vara care s-a incheiat demult? Sau despre cum am petrecut-o? Ar fi prea sec, pentru ca nu am facut nimic deosebit.Am muncit de "mi-au sarit capacele". In schimb mi-a fost dor de rutina mea. De statul pe messenger, de verificat blogul, de voi!
Reintram pe firul normal:facultate, iar messenger, iar comentarii cel putin saptamanale asupra evenimentelor. Am intrat, cum ar spune EI, in sezonul doi de "blogareala" :))
Astept din nou comentarii, sustineri, contraziceri.
Salutare, prieteni!